Off...

ZMEI şi zmee :)

Snejinku a mieunat extrem(ă urgenţă) la ştirea cu zmeele şi eu nefiind atentă am avut probleme:)))
Am căutat, i-am găsit-o şi iar, şi iar, şi iar...
da' pînă cînd mă alintătură că eu zmee nu ştiu să-ţi fac:) şi, în disperare de ... iubire, i-am făcut o morişcă la ventilator:) şi ne-am alintat şi ne-am ninerat:) şi ne-am jucat...
... de-a zmeii şi zmeele:)))

SUNTEM IERTAŢI:)

Am crezut multă vreme că e vina noastră.
Că ne-am jucat prea mult, că l-am supărat, că ne-a uitat.
Poate am făcut prea multe prostioare, ne-am zis, şi a plecat amărît şi nu o să mai vină niciodat'.
Oricît ne-am rugat de ploaie şi nori să ni-l dea înapoi că suntem cuminţi nimic nu s-a întîmplat.
Doar tristeţe şi lacrimi de nori supăraţi.
Nu ne plac norii. Sunt nişte înfumuraţi.
Norii nu pot plăcea decît sufletelor mici, amare şi încîlcite în egoism disperat.

Şi nici nu mai ştiam ce să facem că nimic din ce făceam nu era bine şi toate în jur păreau împotrivă la toate.
Adormeam şi ne trezeam miraţi.
Nu era zîmbet niciunde şi florile toate-n grădină s-au plecat împovărate de grija apei care, vă zic drept, nu-i bună nici la scăldat.
Dar, că există şi-un DAR, ca într-o poveste frumoasă o ZÎNĂ BUNĂ s-a îndurat
poate de tristeţea şi rugăciunea noastră curată:)
AZI, de dimineaţă, ZÎNA VARĂ l-a eliberat:)))

SOARELE!!!
A venit, ne iubeşte, SOARELE
nu ne-a uitat
ne-a IERTAT

Viaţa ???, e greu

INTERMEZZO ...

Am primit o lepşo- ceai de la Belle.
Prin casă omiţii cumpără şi beau ceaiuri mai mult de nevoie:)
Se pot povesti multe ... din alte vremuri cînd ceaiul ... da ... ăăă... nu e cazul acum şi aici

Mai bine glumim. Uite ce-am auzit despre
-un politician român ;) ;) :)))) ajuns în Londra comandă la "room service"ul hotelului unde era cazat:
" TU TI TU TU TU TU"
nimeni nu a înţeles nimic şi s-a cerut sprijin la Ambasada Română de unde a fost trimis un traducător oficial şi s-a aflat într-un final apoteotic :)))) ce dorea tovul
"2 ceaiuri la camera 222" :)))


MINUNĂŢIA de mai jos să vă însoţească mica şi nepretenţioasa noastră lecţie:

Pentru ("diversiune"): "LECŢIA despre ceai" -
am apelat la profesionişti dar nu o să obosiţi.
Povestea preparării şi servirii ceaiului în diverse locuri are un rezumat "cu poze"

AICI

În pachetul din fotografie e CEAI ALB ; are patru nivele de aromă.
L-am cerut şi primit după ce am văzut un documentar despre el.
E MINUNAT... mmm
... dacă nu mă credeţi... cereţi ;) :)
Ceaiul preferat, azi, al Cellei: CEAIUL de FÎN;)
nu întrebaţi, puneţi-vă imaginaţia la treabă şi uimiţi-vă(-mă)
CEAIUL VERDE e nelipsit
Clipoceli, fierbinţi, de samovar do(a)r în picturi şi-n tandreţea amintirilor:)
(lui) altădată

MULŢUMIM!
BELISIMEI BELLE:)
Noi, ăştia mici hămăitori şi miauloni, nu prea bem ceai dar...
... ne plac mult POVEŞTILE LUI bolborosind în ibrice, samovare şi ceainice:)
cine doreşte lepşu-ceai este invitat, cu drag, să-şi fotografieze ceaiurile şi să meargă în vizită la Belle pentru reguli.
La noi singura regulă e că NU SUNT REGULI!:)
Doar BUCURIA de a împărţi bucurii cu VOI!!!

p.s.- să mă aprecieze cineva că m-am abţinut(numai eu ştiu cît de mult şi greu:) :p) să nu poezez pe subiect:)
aplauze!!!

TANDREŢURI:)

Am avut, recunosc, o zi obositor de caldă şi umedă. Am făcut multe şi am adormit fără veste.
Păturica e mult prea caldă, joaca şi lectura ...
... miaoooooooooooo
oboseşte????

şşşiii... Celllaaa...
miaooo dulceee, mîngîiere şi pupic de botic pe ochi, trezeşte-te-i două noapteaaa
opreşteee miaoooooooooooo ventilatorul şi ... ai uitat
neprogramat pentru somn televizorul
offf... miaoooooooooooooo
ce dacă-i documentarul biogtafic cu adorata ta Marlene Dietrich?
ăia de la History ţi-l dau şi mîine
miaooo mai bine pune-mi apa mai aproape de receee, doar un pic pic:)))


pupic miaooooooooooooo
da' noi mai şi dormimmm???... că e dimineaţă şi vreau în măr la păsărele
acolo unde-s TANO şi CAPI e umbră...
... te roggg miiiiiaaaooo
pupic:)
şi VREAU la tanti LAVINIA
- iar???:)))
- DAAA... miaooo-i iubesc p-ăia mici şi vreau să-i tot văd
- ufff, bine, gata... numa' să nu faci botic
răule mic.:)))
ninerătură
alintăturăăă
baiazid muşcăcios şi cenuşericios...

PICTORIAL:)

Într-o seară de vară(???)-o ghitară...
nu, nu cînta
melcuia:)
aici(a) aproape
nu, nu de inima mea
ci, poate, de nevoia de linişte şi de iubire(a din ea)

dacă nu ...
atunci DA!!!:)
şi eu m-am gîndit la Ion Barbu da' mi s-a părut mult prea tristă poema lui
da' dacă şi ţie-ţi place la fel de mult scriu cîteva versuri :

- "Melc, melc, ce-ai făcut
Din somn cum te-ai desfăcut?
Ai crezut în vorba mea
Prefacută... Ea glumea!
Ai crezut că plouă soare,
C-a dat iarba pe răzoare,
Că alunul e un cântec...
- Astea-s vorbe şi descântec!

şi...
Trebuia să dormi ca ieri,
Surd la cânt si îmbieri,
Să tragi alt oblon de var
între trup şi ce-i afar'...
- Vezi?
Ieşişi la un descântec;
Iarna ţi-a muşcat din pântec...
Ai pornit spre lunci si crâng,
Dar pornişi cu cornul stâng,
Melc natâng,
Melc natâng!"

...
Iar când vrui să-l mai alint
Întinsei o mâna-amară
De plâns mult....
şi, dârdâind,
Două coarne de argint
Răsucit, se fărâmară.
Că e ciunt, nu m-am uitat...
Ci, în punga lui cu bale,
Cu-însutite griji, pe cale
L-am purtat
Leganat:
...
Punga mică de mătasă...
Iar acasă
L-am pus bine
Sus, în pod
(Tot lângă mine),
Ca să-i cânt din când în când
Fie tare
Fie-n gând:
"Melc, melc,
Cotobelc,
Plouă soare
Prin fâneţuri şi răzoare,
Lujerii te-aşteaptă-n crâng
...
Dar n-ai corn
Nici drept,
Nici stâng;
Sunt în sân la moşul Iene
Din poiene:
Cornul drept,
Cornul stâng...

- Iarna coarnele se frâng,
Melc natâng,
Melc natâng!"
nu "pot" mai mult
că plîng...

citiţi-o de aici dacă vreţi





Calde şi dragi salutări BLOGULUI CU MELCI!!!

Cu ce multă şi recunoscătoare plăcere "ridic mănuşa", VIC
nu ştiu dacă-i de vară, şi ştiu că nu-i, poemele neavînd nici timp nici anotimp la mine da' este, dintre şi printre multe, quelqeşozul meu personal;)
MELCĂRAIA mea preferată (o zic cu mare drag) e AICI
şi poema, aceasta:) :

"Într-o seară oarecare de toamnă, melcul Wilhelm şi-a imaginat că este Dumnezeu, şi imediat s-a apucat de treabă. A doua zi, dis-de-dimineaţă, a încercat să facă cerul şi pămîntul. Nu i-a ieşit nimic. A treia zi, melcul Wilhelm şi-a zis răspicat că e vremea să fie o întindere care să despartă apele, dar întinderea, care nici măcar nu exista, se încăpăţîna să nu despartă nici apele, nici altceva. În zilele următoare, melcul Wilhelm a zis multe lucruri şi nimic din ceea ce zicea nu se întîmpla. În a şaptea zi, melcul Wilhelm şi-a privit propria lucrare şi a început să plîngă:
– Eu am facut tot posibilul. Eu am încercat tot ce se putea încerca. Am zis toate lucrurile care se spun în astfel de situaţii. Ştiu că nu sînt Dumnezeu, ştiu că, uneori, mă las mult prea uşor pradă acestor revelaţii de rahat. Sînt doar un melc, ce naiba, mai mult chiar nu puteam să fac…"

Dumnezeu nu este melc, deocamdată- Iulian Tănase

sper să vă placă şi promit să nu vă asasinez cu poezie (şi aici) :)
o să-mi răresc "intervenţiile" pentru a putea rezista tentaţiei de-a (mă) lua valul:)))

Şşş...

... adorăm MUZICA!!! clasică în interpretări celebre.
sperăm că şi VOI:)
fiind vineri, o zi incertă:), vă invităm la o pastilă de voie bună
împreună

Una dintre POVEŞTILE pe care le iubesc foarte tare este VISUL. O ştiu de la un poet brazilian Ademar Barros şi le-am spus-o copiilor într-o zi mai puţin frumoasă pentru noi. Voiam ca ei să ştie, să înveţe "lucruri" ESENŢIALE. Şi MINUNATE. Este mai mult decît o poveste dar spunîndu-i aşa ajunge mai repede şi uşor în gînd şi inimioare.
"POVESTEA" e aşa:

"Am avut un vis in noaptea de Crăciun.
Mergeam pe o plajă, iar Domnul păşea alături de mine. Paşii se imprimau pe nisip, lăsînd o urmă dublă: una a mea, cealaltă a Lui. Atunci mi-a trecut prin minte ideea că fiecare din paşii noştri reprezenta o zi din viaţa mea. M-am oprit ca să privesc în urma şi am văzut toţi paşii care se pierdeau în depărtare, dar am observat că în anumite locuri, în loc de două urme, nu mai era decît una singură. Ce surpriză! Locurile în care nu se vedea decît o singură urmă, corespundeau cu zilele cele mai întunecate ale existenţei mele: zile de nelinişte şi de rea voinţă, zile de egoism sau proastă dispoziţie, zile de încercări şi de îndoială, zile de nesuportat... zile în care şi eu fusesem de nesuportat. Şi atunci întorcîndu-mă spre Domnul, am îndrăznit să-i reproşez:
"Totuşi, ne-ai promis că vei fi cu noi în toate zilele! De ce nu ţi-ai ţinut promisiunea? De ce m-ai lăsat singur în cele mai grele momente din viaţă, în zilele cînd aveam cea mai mare nevoie de Tine?"
Iar Domnul mi-a răspuns:
"Dragul meu, zilele în care n-ai văzut decît o singură urmă de paşi pe nisip sunt zilele în care te-am purtat pe braţe...". "

FLORI (din grădina noastră) , gînduri dragi şi LA MULŢI ANI! minunatei mămici a lui GRIŞKA, mama poveştilor frumoase din PALATUL "Cum vă Place",

VERO!!!

Mîine, amicul nostru GRIŞKA împlineşte patru anişori minunaţi alături de OMIŢII lui dragi.
Îi urăm în avans mulţi şi dragi asemenea, multe daruri minunate, petrecere frumoasă!!!
LA MULŢI ANI DRAGUL NOSTRU GRIŞKA!!!:)

Nocturne:)

Pentru liniştea nopţilor luminoase, adică albe şi mîngîiate de o "lună plină" şi calină:) , a fost că dacă n-ar fi nu s-ar povesti adus de-o rază ... ă... lină Scai
hammm şi ham...
... nu, nu credem că e o fiinţă diVINĂ:)
e cam "ascuţit" la "gust" şi tăcut
da' insistent şi hamoneplăcut
Uite ce urme diVINE a lăsat boticul şi hămăitul lui TANO pe scaii lui... na! l-a pătat.
Asta, normal(???!), a dus la o ceartă absolut nedivină şi o blagosloveală cu o mătură care era orice altceva da' nu calină:)
Scai, recuperat din iubirea canină, adus la loc de iubit, curăţat de urmele de căţel nepoliticos şi plimbat pentru:
- trecut emoţii
- bătăi inimioară
- revenit
- iubit
Întîlnire şi iubire de la prima vedere
doar că hămăielile din off erau o durere
Porţia de lăptic, am fost cîndva mic, pentru Scai mare şi voinic
apoi plimbarea de noapte bună
şi sărut pe botic

Mulţumim, DIANA, că ţi-ai amintit şi ne-ai întrebat
ţi-am povestit:)

VITAMINELE, ploi de VARĂ, obligatorii:)

De atîta ploaie mai că am uitat
anotimpul parfumat şi OBLIGATORIU "vitaminizat":)
Astfel încît am luat-o gospodăreşte, metodic, exemplificativ... adică am început cu noi, omiţii, pentru a le da lor, iubiţii, lecţii.
Da' am constatat că tot ei ne dau nouă:)
Toţi, fără "excepţii care să întărească regula":), îşi halesc vitaminele cu multă poftă:)))

Nucul- face nuci gustoase,
Prunul- prune arătoase,
Părul- pere mălăieţe
Mărul- mere lunguieţe,
Piersicul- doar piersici bune,
Azi alunul face-alune.
Vişinul- vişine face,
Cornul- coarne roşii coace.
Un cais- caise are?
Un cireş- cireşe-amare!
Din gutui- gutuie cade,
Pomii toţi sunt plini de roade.
Fructe dulci sau acrişoare
Pârguite stau în soare(???)!



Nu ştiu cum s-a întîmplat,
Da' TANO, SNEJINKU, SCAI şi ... CAPI
le-au cam încurcat.
Cred că "li se trage"
de la prea mult "plouat":)
Uitaţi-vă şi voi, la fructe, şi cum m-au implorat:))):
Azi din vişin vrem gutui,
Din măr cireşe amărui.
Mărul cred că-i într-un prun,
Ba caisa-ntr-un alun.
STOP!!!
Şi-am căutat, siderată, în arhiva colorată:)
Acum pot să înţeleagă,
Despre fructe-o zi întreagă
Le citesc, cu bucurie,


Dintr-o enciclopedie.:)))
V- A- I, mie:)))
miauuuuuuuuu
şi
haaamm şi cine mai ştie?
mă rog, e în toate cîte "le petrecem"
doar
VESELIE, VARĂ, ARMONIE.

Lecţie- despre cuvinte- azi: ALEAN

Ieri, a fost:(
bine că a trecut

Plouă, plouă şi...
...doar
plouă
Stăm prin frunze şi prin iarbă, aşteptînd VARA cea caldă:(
Uite, (ca) să ne (mai) treacă DORul "nechitiem", furăm din grădină VISE colorate, soare amintirilor şi definiţii mutriţelor noastre:)
cică asta ne-a îmbrăţişat şi ne ţine
ALEÁN, aleanuri, s.n. 1. (Pop.) Suferință, durere sufletească (din cauza unei dorințe neîmplinite). 2. Sentiment de duioșie; melancolie, dor.
Da, da... da'ce DORRR...
... de VARĂ!

Mă învelesc de frig într-o speranţă
cum se-nveleşte soba nou zidită
în reliefuri de faianţă
cu focul pururi logodită.

Nu pune mâna peste mine dacă-i vară
căci n-ai să înţelegi nimic
stimată doamnă-domnişoară
din frig.

Ci vino când nu merge nimeni
când nu avem picioare, vino
dar mai ales când voi fi orb,
lumino.

Puterea exemplului?:)

Încercînd să-i învăţăm pe copilaşii noştri dragi numai DE BINE:) cădem, uneori, fără să vrem, în păcatul nevinovat al întrebuinţării unor expresii "specifice"
de genul:
- "repetă ca papagalul, după mine":)
vouă nu vi s-a întîmplat?
o fi de rău?
o fi de bine?:)

Charlie, femela de macau galben-albastru despre care se presupune (fals) ca a apartinut lui Winston Churchil (fostul premier al Marii Britanii), s-a nascut in 1899? Astfel, ea (sau el dupa prenume) ar fi cel mai longeviv membru al speciei sale. Charlie este vestit/ă pentru sloganurile anti-naziste obscene pe care le rostea.

Am citit ieri, cutreierînd blogosfera din blogrollul celălalt:) o aşa POVESTE minunată în simplitatea ei, încît am rămas minute în şir citind-o şi recitind-o.
I-am cerut permisiunea MONICĂI, şi ea mi-a dat-o, de a o prelua pentru voi.
Povestea e întregită de tabloul minunat al MIRELEI cu cei trei copaci care mi-au încîntat sufletul toamna trecută şi la care mi-a fugit gîndul instantaneu:) după ce am citit minunăţia asta:



Erau cândva trei copaci.

Şi fiecare când s-a născut şi-a pus o dorinţă.

Unul şi-a dorit ca atunci când va creşte mare să fie tăiat ca să fie de folos oamenilor în casele lor.

Cel de al doilea a avut mai multe pretenţii. El a acceptat să fie tăiat dar numai pentru a sluji regilor. El şi-a dorit ca din lemnul lui să se facă un vapor regal.

Ţelul celui de al treilea a fost şi mai egoist:el nu şi-a dorit deloc să fie tăiat pentru a fi de folos oamenilor. El a vrut doar să ajungă cel mai înalt copac din lume şi toată lumea să privească spre el.
Fiecarui copac dorinţa i s-a împlinit cu totul altfel decât s-ar fi aşteptat el.

Primul a fost tăiat, dar oamenii nu l-au luat în casă, ci au făcut din el o iesle pentru animale.

În staulul acela însă s-a refugiat o femeie ce trebuia să nască. Şi o lume intreagă a auzit de ieslea în care ea şi-a pus copilul.

Al doilea copac a fost şi el tăiat, dar lemnul lui nu a fost atât de valoros încât să se facă un vapor regesc. L-au luat nişte pescari să facă din el o barcă. Numai că în barca aceea, într-o zi a venit un tânăr să-şi ţină predica. Şi o lume întreagă a auzit de barca din care a vorbit El.
Cel de al treilea copac a crescut într-adevar înalt. Dar tocmai pentru aceea oamenii l-au tăiat.

L-au tăiat şi au făcut o cruce pe care a fost spânzurat un Om.

Şi spre crucea aceea a privit de- atunci o lume intreagă.


Şi... vine sîmbăta şi duminica aşa încît vă mai trimit şi la alte POVEŞTI pe blogurile lor:):
- VIC- unde JURIUL COZILOR DE MÎTZE DELIBEREAZĂ:)
şi
- TETRIS- unde vă puteţi amuza cu povestea unor pisi haioase:)

Să aveţi zile pline de mult SOARE că de-alea ploioase... brrr...
hammmm şi hammm
şi, normal;):) miaoooooooooooooo