Credinţa că Usturoiul alungă prezenţele malefice este foarte răspândită în Occident, dar nu lipseşte nici de pe la noi. Noaptea de 29 spre 30 noiembrie era considerată în mediile tradiţionale drept „Noaptea strigoilor“: aceştia se războiau între ei, dar nu le dădeau pace nici oamenilor vii, care-şi luau diferite măsuri de precauţie, printre care şi asa-numitul „Păzit al usturoiului“ (un fel de noapte de veghe printre funii de usturoi, cu mîncare, băutură şi joc, la care luau parte indeosebi flăcăii şi fetele). Astfel vegheat, usturoiul te ferea peste an de tot răul strigoilor, căpăta virtuţi lecuitoare deosebite, iar oamenii prevăzători îl luau cu ei cînd plecau la drum lung, consumîndu-l cu măsură. Funii de usturoi se puneau în „nopţile nelegiuite“, pînă la cîntatul cocoşilor, şi pe la uşi, ferestre, grinzi, porţi, iar pe alocuri şi prin grajdurile vitelor. În prelungirea acestei nopţi, ziua de Sîntandrei era socotită şi ea primejdioasă: lupii îşi puteau „vedea coada“ singura data în an şi ieşeau în haite dupa pradă. Oamenii nu erau doar în pericolul de a fi mîncaţi de vii, ci şi în acela de a se preface în vîrcolaci (de care tot usturoiul te putea feri, dimpreunăa cu rugăciunile catre Sf. Andrei, considerat - nebisericeşte - un fel de patron al lupilor).
