ZĂPEZI ÎMPRIMĂVĂRATE:)

Afară ninge fără să pară să vrea a se opri.
Este un frig neprietenos şi oricât l-ai ignora şi oricât te-ai preface că iarna e frumoasă de la o vreme îţi piere cheful.
Tano şi Capi se bucură, încă, de dansul aiurat al fulgilor dar parcă parcă nu înţeleg nici ei de unde toarnă cu atâta alb inutil.
Nu mai e bună la nimic zăpada în zadar. Nici oameni albi nu se mai pot face din inutilitatea ei, e mult prea mult.
Alb, ud, rece şi aiurea.
Brrr...
Eu, un motan care mă respect şi sunt respectat:), stau aproape tot timpul în casă şi, când nu dorm ori când mă plictisesc de joacă, studiez:)
De când cu vizitele la Cella am început să respir, pe lângă fumul ei din ţigară:))), POEZIE.
Să mă revanşez nu pot decât ducându-i cărţi:)
Vizitele noastre reciproce sunt minunate.
Toarcem împreună, citind, ea poeme(cu voce TARE:))) ), MaM a lui Tano şi Capi râzând în hohote la cititul din căţile mele.
Eu... fericit... tratat cu fursecuri umplute şi scoacă cu(puţin;) ) zahăr.
Minunate dupăamieze avem împreună:)
Miiiaaauuu...
Ne puteţi invidia pozitv, aveţi de ce:)