PICTORIAL:)

Într-o seară de vară(???)-o ghitară...
nu, nu cînta
melcuia:)
aici(a) aproape
nu, nu de inima mea
ci, poate, de nevoia de linişte şi de iubire(a din ea)

dacă nu ...
atunci DA!!!:)
şi eu m-am gîndit la Ion Barbu da' mi s-a părut mult prea tristă poema lui
da' dacă şi ţie-ţi place la fel de mult scriu cîteva versuri :

- "Melc, melc, ce-ai făcut
Din somn cum te-ai desfăcut?
Ai crezut în vorba mea
Prefacută... Ea glumea!
Ai crezut că plouă soare,
C-a dat iarba pe răzoare,
Că alunul e un cântec...
- Astea-s vorbe şi descântec!

şi...
Trebuia să dormi ca ieri,
Surd la cânt si îmbieri,
Să tragi alt oblon de var
între trup şi ce-i afar'...
- Vezi?
Ieşişi la un descântec;
Iarna ţi-a muşcat din pântec...
Ai pornit spre lunci si crâng,
Dar pornişi cu cornul stâng,
Melc natâng,
Melc natâng!"

...
Iar când vrui să-l mai alint
Întinsei o mâna-amară
De plâns mult....
şi, dârdâind,
Două coarne de argint
Răsucit, se fărâmară.
Că e ciunt, nu m-am uitat...
Ci, în punga lui cu bale,
Cu-însutite griji, pe cale
L-am purtat
Leganat:
...
Punga mică de mătasă...
Iar acasă
L-am pus bine
Sus, în pod
(Tot lângă mine),
Ca să-i cânt din când în când
Fie tare
Fie-n gând:
"Melc, melc,
Cotobelc,
Plouă soare
Prin fâneţuri şi răzoare,
Lujerii te-aşteaptă-n crâng
...
Dar n-ai corn
Nici drept,
Nici stâng;
Sunt în sân la moşul Iene
Din poiene:
Cornul drept,
Cornul stâng...

- Iarna coarnele se frâng,
Melc natâng,
Melc natâng!"
nu "pot" mai mult
că plîng...

citiţi-o de aici dacă vreţi





Calde şi dragi salutări BLOGULUI CU MELCI!!!

Cu ce multă şi recunoscătoare plăcere "ridic mănuşa", VIC
nu ştiu dacă-i de vară, şi ştiu că nu-i, poemele neavînd nici timp nici anotimp la mine da' este, dintre şi printre multe, quelqeşozul meu personal;)
MELCĂRAIA mea preferată (o zic cu mare drag) e AICI
şi poema, aceasta:) :

"Într-o seară oarecare de toamnă, melcul Wilhelm şi-a imaginat că este Dumnezeu, şi imediat s-a apucat de treabă. A doua zi, dis-de-dimineaţă, a încercat să facă cerul şi pămîntul. Nu i-a ieşit nimic. A treia zi, melcul Wilhelm şi-a zis răspicat că e vremea să fie o întindere care să despartă apele, dar întinderea, care nici măcar nu exista, se încăpăţîna să nu despartă nici apele, nici altceva. În zilele următoare, melcul Wilhelm a zis multe lucruri şi nimic din ceea ce zicea nu se întîmpla. În a şaptea zi, melcul Wilhelm şi-a privit propria lucrare şi a început să plîngă:
– Eu am facut tot posibilul. Eu am încercat tot ce se putea încerca. Am zis toate lucrurile care se spun în astfel de situaţii. Ştiu că nu sînt Dumnezeu, ştiu că, uneori, mă las mult prea uşor pradă acestor revelaţii de rahat. Sînt doar un melc, ce naiba, mai mult chiar nu puteam să fac…"

Dumnezeu nu este melc, deocamdată- Iulian Tănase

sper să vă placă şi promit să nu vă asasinez cu poezie (şi aici) :)
o să-mi răresc "intervenţiile" pentru a putea rezista tentaţiei de-a (mă) lua valul:)))