SUNTEM IERTAŢI:)

Am crezut multă vreme că e vina noastră.
Că ne-am jucat prea mult, că l-am supărat, că ne-a uitat.
Poate am făcut prea multe prostioare, ne-am zis, şi a plecat amărît şi nu o să mai vină niciodat'.
Oricît ne-am rugat de ploaie şi nori să ni-l dea înapoi că suntem cuminţi nimic nu s-a întîmplat.
Doar tristeţe şi lacrimi de nori supăraţi.
Nu ne plac norii. Sunt nişte înfumuraţi.
Norii nu pot plăcea decît sufletelor mici, amare şi încîlcite în egoism disperat.

Şi nici nu mai ştiam ce să facem că nimic din ce făceam nu era bine şi toate în jur păreau împotrivă la toate.
Adormeam şi ne trezeam miraţi.
Nu era zîmbet niciunde şi florile toate-n grădină s-au plecat împovărate de grija apei care, vă zic drept, nu-i bună nici la scăldat.
Dar, că există şi-un DAR, ca într-o poveste frumoasă o ZÎNĂ BUNĂ s-a îndurat
poate de tristeţea şi rugăciunea noastră curată:)
AZI, de dimineaţă, ZÎNA VARĂ l-a eliberat:)))

SOARELE!!!
A venit, ne iubeşte, SOARELE
nu ne-a uitat
ne-a IERTAT