ce sunt OAMENII...( lângă) PIETRE ?

Îmi vine din ce în ce mai greu, vreau da' nu depinde exclusiv de mine, să păstrez echilibrul, destul de tot mai fragil, între "lumea d-afar' şi LUMEA dinlăuntrul
întâmplărilor neântâmplătoare"...
Viaţa?...
... "e greu"
Să pari că nu-ţi pasă, că toate-s "la locul lor"... şi nu-s...
Uite... până şi PIETRELE... NU MĂ LASĂ...
pleacă...

Există UN LOC, nu ştim poate or fi şi altele că... ce puţin ştim noi despre noi necum despre "lumea în care trăim (?)" , numit Death Valley unde se petrece un fenomen inexplicabil, de ce nu mă mir, care constituie subiect/obiect de continuă cercetare:
pietrele "zonei"/ din zona respectivă, numite "pietre migratoare" se plimbă liniştite alunecând de-a lungul şi de-a latul unei văi care nu are nicio înclinaţie lăsând în urma lor întrebări fără de răspuns şi ... cărări ...

"Numit şi fenomenul pietrelor navigatoare, acesta este un fenomen geologic întâlnit în preajma plajei Racetrack din Death Valley, California - SUA. Forţele din spatele acestor mişcări au rămas necunoscute până azi, deşi au fost studiate încă din 1948, deşi au avut loc unele speculaţii în privinţa originii mşcărilor.

Unele pietre călătoresc câte cinci ani la rând, altele doar câte trei. Totuşi, viteza cu care acestea se mişcă nu este cunoscută deoarece nimeni nu a fost martor al acestor mişcari."



Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte
despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe
mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta
uneori oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au
umori diferite.
De fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre
tine însuţi.


... gând de nechită mă însoţeşte
prin pietre

Curiozitati - Pietrele migratoare

2010-01-11T13:01:00+02:00

FB Ronnie

curiozitati|

Numit şi fenomenul pietrelor navigatoare, acesta este un fenomen geologic întâlnit in preajma plajei Racetrack din Death Valley, California - SUA. Forţele din spatele acestor mişcări au ramas necunoscute până azi, deşi au fost studiate încă din 1948, deşi au avut loc unele speculaţii î n privinţa originii mşcărilor.

Ceea ce este mai interesant e faptul că pietrele se mişcă în toate direcţiile posibile, lăsând în urmă lungi urme ale trecerii lor, sub forma unor şanţuri imprimate în pământul moale. Unele pietre călătoresc câte cinci ani la rând, altele doar câte trei. Totuşi, viteza cu care acestea se mişcă nu este cunoscută deoarece nimeni nu a fost martor al acestor mişcări. Cercetatorii observă pur şi simplu faptul că o piatră nu mai este unde era cu puţin timp în urmă.

Uneori pietrele se rostogolesc expunându-şi alte părţi vederii, deşi majoritatea alunecă pe aceeaşi parte tot timpul. În plus, aceste pietre pot să îşi schimbe brusc direcţia, lăsând urme cu adevarat stranii. Ele pot vira spre stânga sau spre dreapta sau pot chiar să se întoarcă spre locul de origine."

Am citit, cu ceva vreme în urmă, POVESTEA lor
aici
aici
aici
şi nu mi le-am (MAI) putut scoate din minte. am tot vrut să scriu despre ele dar parcă nu m-au lăsat. ciudat ? nu cred... doar, încă, neexplicat...
... îmi pare că am afinităţi, multe şi minunate uneori, cu ELE
alteori nu
uneori, tot mai des :( , le simt "în mine" şi "în afara mea" sunt cumva parte din ele şi ele din mine...
... mă mişc?, simt?, sunt?...
"oameni de ştiinţă" îmi pot explica "sindromul pietrei demine migratoare"?
Vă las vouă "faptul ăsta divers" ... să-l amănunţiţi. Eu le-aş freca bucuros între ele să scoată, poate, scântei aprinzând foc purificator. Mi le-aş aduna să-mi spună, de vor, povestea nemişcării lor umblătoare...