" Kabuki este un gen de teatru tradiţional japonez, originea numelui trăgându-se din verbul kabuku, care înseamnă a fi excentric, ieşit din comun sau din limitele bunului simţ. Începuturile sale se regăsesc în primii ani ai secolului al XVII-lea, perioada cunoscută sub denumirea de kabuki-odori. Prima interpretă a genului a fost Kuni, care a dansat în travesti, îmbrăcându-se în nişte straie bărbăteşti mai ciudate. În istoria kabuki, artista apare sub numele de Izumo no Okuni (Okuni din Izumo).
A urmat perioada yaro-kabuki, artiştii fiind de această dată bărbaţi maturi, după care a început onnagata (bărbaţi interpretând roluri feminine). Erau anii în care şarmul personal era considerat mai important decât talentul actoricesc. A venit rândul wagoto şi genroku să fie la modă (1688-1704), kabuki înflorind în Edo şi Kamigata (Kyoto şi Osaka)."
sursa
Mi-e greu să mă obişnuiesc, privindu-i dar probabil că acolo la ei este o mare bucurie şi onoare/mîndrie să-ţi educi copilul aşa, adică în spirit tradiţional(ist) deşi, din cît am mai citit şi văzut, nici la ei tradiţiile nu mai sunt ce-au fost odată.Bun, am sute de fotografii dar platforma asta şi, probabil, neîndemînarea mea nu-mi permite decît un soi de aşezare cumva haotică care nu mă mulţumeşte, neam :(
Vă dorim o săptămînă frumoasă şi plină de culori
sunt minunati copilasii!
RăspundețiȘtergeresi noi:)
RăspundețiȘtergereNu mai au ei treaba cu "traditiile"... Doar spiritul de turma a ramas intact (cred ca e mai dezvoltat ca pe vremea samurailor - atunci s-a afirmat Miyamoto Musashi, totusi).
RăspundețiȘtergereSe mai prostesc si ei asa, dar in rest - junk food, electronice, suprapopulare, nopti albe si destrabalare in norii de poluare (acum au si d-aia radioactivi, deja au trecut la nivele superioare)...
Ii admiram pe japonezi intr-o vreme, dar m-am lamurit ca sunt neasteptat de asemanatori cu noi in multe privinte - mai ales in ceea ce priveste naivitatea (in fine, ei mai au scuze...).
cam aşa ştiam şi eu şi-mi cam pare rău
RăspundețiȘtergereşi pentru ei şi pentru noi
sunt fascinată de culori
şi de documentarele despre Japonia
Si eu, si de florile de cires japonez...
RăspundețiȘtergereba io cireşu' nost' cu cireşele lui bestiale :D
RăspundețiȘtergereJaponezii au traditii interesante, acum vorba ta nu stiu cat se mai tin si ei de ele, dar cu siguranta mai mult decat ne tinem noi de ale noastre. Pana la urma si noi avem portul si traditiile noastre, la fel de frumoase, dar date uitarii.
RăspundețiȘtergereCat despre asezarea haotica a pozelor - nu o patesti numai tu, este ceva specific Blogspot :)) Este enervant rau!
tare furioasă-s pe platforma asta, Irina, tot zic că renunţ dar e opţiunea copiilor
RăspundețiȘtergereîi las cu ea 'pe cap' şi-mi văd de blogul meu deşi nici W.nu-i, cîteodată, mai breaz
la noi, cît de cît, mai 'ţin' tradiţiile
probabil suntem mai longevivi şi cei tineri au educaţie mai 'mămoasă';)
chiar le plac şi le respectă, poate cumva ca hoby