POHTE, potolite :D

Eu pot doar fabula :D
că sunt carnasier dar dumneaei mi-a zis

ceva, ieri,
o FABULĂ , a lui Alexandru Donici ,
eu încercam să aflu ce-i cu ALUNA din fotografie

deci, zic, luaţi aminte cînd poftiţi alune să mîncaţi
FABULA vă 'învaţă' să nu 'aşteptaţi ;) de la alţii
mult mai 'sănătos' este să întindeţi mîna şi DIRECT: SĂ VĂ LUAŢI ! :D

Veveriţa cu crenguţa
De mulţi ani slujea la leu ;
Slujba cere stăruinţă
Şi este lucru cam greu
A fi deştept şi cu simţire ,
S-a întâmplat ades
Capricii care din fire
Au cei mari mai ales .
Nu ştiu dar , cu ce purtare ,
Cu ce chip preanimerit
Veveriţa cinste mare
De la leu a dobândit
S-au luat făgăduinţa
Ca din dările ce vin
Îi va da spre cunoştiinţă
Un car de alune plin.
Făgăduinţa îi bună ,
Numai nu aduce saţ ;

Şi la auz ea răsună
Cuvânt aspru : mai răbdaţi !
Veverinţa-n ascultare
Ranjea dintîi lăcrimând
Şi din ochi clipea cu jale,
Pururea la slujbă stând;
Când neamurile ei toate
Ici-cole pe crengi salta
Şi întru alune copate
Gustul său îşi desfăta .
Vremea trece , vremea zboară ;
Veveriţa au slabit

Şi de a slujbei povară
Lepadare au pornit .
Leul fără prelungire
Demision ei a dat ,
Însoţit de mulţumire
Şi de carul încărcat
Cu preafrumoase alune :
Dar puteţi să socotiţi ,
Acum ele sunt bune
Veveriţei fără dinţi.