vara

joi, 10 mai 2012

la ce-i bun, din cînd în cînd, facebookul (?) :)


ce copilăresc de simple și frumoase-s pildele :)
deși le știu, pe multe dintre ele, 
deși în ”pentru totdeauna” cred mai greu :)
tot nu mă ”satur” și (de)unde le găsesc le răspîndesc cu aceiași bucurie și drag
mereu!

” Într-o zi Fericirea a hotărât să se plimbe prin pădure, întâmplător a căzut într-o groapă și a început să plângă. Pe alături trecea un om, Fericirea l-a auzit și a început să-l strige:
- Om bun! Scoate-mă de aici.
- Ce-mi dai pentru asta? a întrebat omul.
- Ce vrei? l-a întrebat Fericirea.
- Vreau o casă mare și scumpă, cu vederea la mare.
I-a dat Fericirea omului o casă. Acesta s-a bucurat foarte mult, a alergat spre casă și a uitat de Fericire. Fericirea a stat în continuare în groapă. A început să plângă și mai tare. Alt om a trecut pe lângă ea
- Om bun! Scoate-mă de aici.
- Ce-mi dai pentru asta? a întrebat omul.
- Ce vrei? l-a întrebat Fericirea.
- Vreau o mulțime de mașini scumpe, de diferite mărci.
Fericirea i-a dat omului ce a cerut, acesta s-a bucurat mult și a fugit spre mașinile sale uitând de Fericire. Acesta a început să plângă în continuare rămânând fără nici o speranță.
Dintr-o dată a auzit un al treilea om trecând pe lângă dânsa și ea i-a strigat:
- Om bun! Scoate-mă de aici.
Omul a scos din groapă fericirea și a plecat mai departe. Fericirea bucurându-se, a alergat după omul care a salvat-o.
- Omule stai! Ce vrei pentru faptul că m-ai ajutat?
- Nu am nevoie de nimic. i-a răspuns omul.
Astfel a mers Fericirea cu omul dat, ținând același pas cu el, pentru totdeauna.”


5 comentarii: