primavara

joi, 13 septembrie 2012

singurătea LOCULUI (de ne) IUBIT

Cînd nimic nu-mi mai e de ajutor, merg şi privesc la cioplitorii în piatră, mă uit cum izbesc de o suta de ori roca fără ca măcar o fisura să apară. Şi apoi, a o suta una oara, piatra se despică brusc. Şi ştiu ca nu acea lovitura a spart-o, ci toate celelalte dinainte.”
o inimă care bate mereu..
pentru cine o vede, o aude, o vrea..
.. inima unui loc mult iubit care și-a pierdut veselia și este bolnavă și împietrită..
g r e a
... 
”chestii/ trestii” tristeți, nu la noi ci-n în papucii Sharlei Valeski




2 comentarii: