vara

joi, 13 ianuarie 2011

povestea orhideei










Au fost descrise pînă in prezent peste 22.ooo de specii! Ceea ce înseamnă aproape una la fiecare zece specii de plante.

În 1798, un botanist francez descoperea în Madagascar o specie extrem de ciudată. Deşi pe plaiurile originare înfloreşte din iunie pînă în noiembrie, adusă în Europa, ea îşi arată culorile în preajma Crăciunului. De aici şi numele ei.

Dintre multele acrobaţii geometrice pe care diferite specii de orhidee le desenează cu petalele lor, aceasta descrie una de-a dreptul imposibilă. Lungă de peste 30 de centimetri, floarea se continuă printr-o trompă anormal de lungă care poate depăşi 40 de centimetri. La capătul ei se găseşte nectarul.
Cînd Darwin vede ciudata orhidee, Angraecum sesquipedale pe numele ei ştiinţific, realizează că trebuie să existe o insectă capabilă să polenizeze această floare. O ciudată creatură cu un proboscis lung de peste 30 de centrimetri, cu care să ajungă la nectarul ascuns în adîncul florii! Darwin afirmă că dacă neobişnuita şi încă nedescoperita lepidopteră ar dispărea, atunci floarea ar muri odată cu ea.

Predicţia lui Darwin a fost ironizată copios nu doar în presa timpului (da, a fost o vreme şi o ţară în care ştiinţa ţinea prima pagină a ziarelor!), ci chiar de biologi. Darwin însă, sigur pe el şi relativ singur în convingerea sa, rezervă un spaţiu generos acestei asocieri în cartea pe care o dedică în 1862, captivantei lumi a orhideelor.


În 1905, la peste 20 de ani de la moartea lui Darwin, exotica arătare îşi arată în sfirşit nu doar aripile, ci şi maiestuosul proboscis. Numele său complet va fi Xanthopan morganii praedicta. O mică reverenţă taxonomică pentru a celebra prezicerea lui Darwin.

6 comentarii:

  1. Ce minunatii, ce culori, ce forme, ce..., ce...!Ce parfumuri!

    RăspundețiȘtergere
  2. Trebuie sa citesc neaparat "Originea Speciilor"... Am audiobook, dar spre rusinea mea, nu am apucat sa ajung la capitolul referitor la Angraecum sesquipedale si polenizatorii ei. Konrad Lorenz m-ar pune sa-mi dau palme, iar R. Dawkins mi-ar da el :) .

    Va multumesc pentru acest articol foarte educativ. Nu m-au fascinat niciodata florile din cale afara (din acelasi motiv pentru care Oskar Heinroth manifesta retinere fata de coada paunului: "Alaturi de coada paunului, ritmul de lucru al omului occidental reprezinta cel mai stupid produs al selectiei intraspecifice" - citez din memorie; nu mai stiu daca se referea la paun, Pavo cristatus, sau la fazanul argus, Argusianus Argus), dar mi-ati starnit un serios interes pentru botanica :) si mi-ati reamintit ca este de datoria noastra, ca oameni, sa ne aplecam cu deosebita consideratie si profunda veneratie asupra minunilor acestei lumi.

    RăspundețiȘtergere
  3. am vrut doar să înveselim puţin, pentru prieteni, monotonia iernii
    o infuzie de culori nu strică din cînd în cînd:)

    îţi mulţumim că treci pe aici
    deja eşti un prieten aşteptat cu mult drag

    uite, Snejinku miaună duios lîngă mine
    cred căvrea să te salut din partea lui :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur ca suntem prieteni :D si voi fi intotdeauna un admirator infocat al Pufoseniei Sale, Snejinku :) !

    Peticica, Pisu si Snickers va saluta si ei cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere
  5. vaiiiiiiiii
    ce pisic nepoliticos
    iartă-l,te rog
    am intrat eu pe aici să-l verific şi uite :)
    pupăm şi noi scumpeii tăi

    RăspundețiȘtergere