primavara

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Prinţul care şi-a contemplat sufletul


~ BAB´AZIZ ~

˝…Este de ajuns să mergi, doar să mergi… Cine are credinţă… nu se va pierde niciodată… Cel care este impăcat cu sine insusi, nu se va rătăci…

Dă-mi, oh Doamne

Gânduri adânci,

Vise înălţătoare,

Vorbe puţine,

Multă tăcere,

Calea dreaptă,

Vederea largă,

Şi sfârşitul în pace,

Amin˝


tare mult mi-a plăcut POVESTEA asta de deşert într-o noapte de iarnă
m-am gîndit că şi vouă o să vă placă la fel
povestaşilor :)


Prinţul isi contempla atât de profund sufletul

incât a uitat de lumea exterioară.

pentru o alta invizibilă.


˝…In această lume, oamenii sunt

asemenea celor trei fluturi

din jurul flăcarii unei lumânări.

Primul s-a apropiat şi a zis:

Ştiu ce înseamnă iubirea.

Al doilea a atins flacăra

uşor cu aripile sale şi a zis:

Ştiu că focul iubirii poate arde.

Al treilea s-a aruncat în inima flăcării

şi a fost mistuit.

Doar el a ştiut ce este iubirea cu adevărat….˝

5 comentarii:

  1. :)

    Ati gasit confort sufletesc in dogoarea nisipurilor Sahariene?

    Multumim ca ne-ati oferit si noua aceasta poveste :D !

    RăspundețiȘtergere
  2. ru VĂ MULŢUMESC!
    mereu :)
    cu asupra de măsură

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulţumesc pentru poveste, Cella. :) Am aflat ce mi se poate întâmpla dacă mă arunc orbeşte în flacără...

    RăspundețiȘtergere
  4. eu îţi mulţumesc, că nu mă laşi singură în cenuşă:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce frumoasa poveste!Ce frumos peisaj de iarna!

    RăspundețiȘtergere