Prinţul care şi-a contemplat sufletul

~ BAB´AZIZ ~

˝…Este de ajuns să mergi, doar să mergi… Cine are credinţă… nu se va pierde niciodată… Cel care este impăcat cu sine insusi, nu se va rătăci…
Dă-mi, oh Doamne

Gânduri adânci,

Vise înălţătoare,

Vorbe puţine,

Multă tăcere,

Calea dreaptă,

Vederea largă,

Şi sfârşitul în pace,

Amin˝

tare mult mi-a plăcut POVESTEA asta de deşert într-o noapte de iarnă
m-am gîndit că şi vouă o să vă placă la fel
povestaşilor :)


Prinţul isi contempla atât de profund sufletul

incât a uitat de lumea exterioară.

pentru o alta invizibilă.


˝…In această lume, oamenii sunt

asemenea celor trei fluturi

din jurul flăcarii unei lumânări.

Primul s-a apropiat şi a zis:

Ştiu ce înseamnă iubirea.

Al doilea a atins flacăra

uşor cu aripile sale şi a zis:

Ştiu că focul iubirii poate arde.

Al treilea s-a aruncat în inima flăcării

şi a fost mistuit.

Doar el a ştiut ce este iubirea cu adevărat….˝