primavara

marți, 19 aprilie 2011

Tendinte si ReComandări pentru PASTE:)- azi: COZONACUL

Mărturisesc, cu mâna pe reţetar:), că ne-am hotărât greu să abordăm aşa subiect.
Dacă la miei şi ouă se pricepe 'oricine' la COZONACI am dat-o-n bara BAREI
Ne-a luat cu ameţeli(fără 'uşoare greţuri:))



am tras adânc AER în FOIetaj şi... am ţinut ŞEDINŢĂ de redacţie, culinară, invocând diverse subreacţii


ispitele fiind depăşite doar de îndelungatul antrenament mental am hotărât, într-o precară unanimitate, că
- din dilema asta cozonăcească nu ne poate salva decât o CELEBRITATE:)


ŞI nici n-am terminat bine de zis că a şi 'răspuns ecoul' :
- Despre COZONACI cel mai fain PĂSTOREL a reţetat, am zis!!!:)
ia d-aici :

"Astăzi se mai fac doar prin cofetării. (...). Locuitorii vietzuiesc în cutii simetrice suprapuse, câte opt şi câte nouă una peste alta şi câte douăzeci şi mai bine giur-împregiur. Ca să ajungă la cutiile de sus, ei se-nchid într-un dulap care huie şi umblă singur. Se pogoară şi se suie ca o găleată de fântână fermecată.

Cozonacii s-au foarte speriat şi toţi au fugit. Care-ncotro nimerea.
Şi, iaca, nu-s !

Cozonacul, când e bine crescut e drept credincios, conservator şi tradiţionalist. Cei care au trecut la inamic, pactizând cu cofetarii, sunt nişte răi şi nişte ticăloşi. Toţi sunt anemici, plini de stafide şi piperniciţi .

Voi sunteţi din neamul nostru ? Prăjitură de cârpaci ! I-e ruşine gospodinei să vă zică cozonaci ! :)

Adevăraţii cozonaci, ca-n vremile de restrişte când poporul nostru se retrăgea în munţi, cu domn şi cu boieri şi chiar cu fraţii Buzeşti, din faţa cumplitelor urgii turceşti, au plecat în bejenie căutând adăpost prin chiliile mânăstireşti şi prin târgurile moldave şi basarabene. Nu ţi-ar sta cozonacul în garsonieră sau la " Athènée Palace ",
Doamne fereşte !
Lui îi trebuie casă cum se cuvine, cu ziduri şi sobe acătării, cu ogradă mare şi grajduri, şi acareturi, şi grădină cu copaci şi scrânciob, şi cu fete rumene cu şorţ şi boneta albă , să-i poarte în braţe.
Lui îi place iarba verde, veselia şi larma, cu Uricani, Nicoreşti , şi Cotnar roznovenesc şi lăutăraşi la sfârcul urechii.
Când e petrecerea în toi, cozonacul cel bătrân stă printre ceilalţi ca un stareţ şi ca un voievod. El ştie multe şi-şi aduce bine aminte de măria-sa, de boieri bărboşi cu ciubuc şi giubea şi de domniţe plăpânde ca florile. Şi Măria-sa îl punea la loc de cinste, tot în mijlocul mesei , şi când se cutremura masa de râsul boierilor, care se minunau de drăcăriile măscăricilor şi pehlivanilor din Ţarigrad, cozonacul se cutremura şi el cu cuşma pe-o ureche şi mai-mai c-ar fi început să joace dacă nu i-ar fi fost lene.
Când soarele îl dogoreşte prea tare, în timp ce mielul la frigare şi salata verde de lăptuci trece din mână în mână, cozonacul moţăie ca o cloşcă printre ouale roşii, visează şi, prin vis surâde unei amintiri.
I se pare că e pe vremea veselului Dabija - Vodã, când un boier mai tânăr , sugubăţ vestit , fiindu-i ciudă pe Înalt Prea Sfântul Mitropolit, au scornit că Sfinţia -Sa, de zgârcenie, pune de coace cozonacii în potcapurile monahilor repauzatzi întru Domnul; şi că el de scârbă cozonac de la Prea-Sfinţitul nu mănâncă.



Dar boierii n-au crezut şi însuşi Mãria -Sa Voievodul poftea cozonac de la Sfânta Mitropolie şi-l uda cu vin roş din viile măriei sale, numai în ceaşcă de lut, zicând că e cel mai dulce aşa , cum arata şi dumnealui Ioan Neculce vornicul în hronic.
Cozonacul ştie că cel mai mult il iubesc copiii.De dragul lor el face pui mici şi le potriveşte la fiecare câte o aşchie de migdală strâmbă, ca un nas de fildeş. Ba pentru păpuşile Lizicăi, în înţelegere cu baba Catinca, a scos un puişor cât un degetar şi i l-a trimis plocon de cu seara. Câţi vor fi astăzi copiii care să freamăte la gândul misterului săvârşit în cuptor ?


Câţi vor mai fi pândind pe la geamurile dosnice frământarea aluatului de aur topit, din bucătăria la care s-au încuiat uşile ? Câţi vor fi mai aşteptând cu nerăbdare ceasul dejunului din ziua întâi şi doi bunici care să-mpartă din capul mesei bacşişul, cozonacul şi ouale roşii, fiecărei slugi, îmbrăcate-n haine de sărbătoare ?
Patriarhalele obiceiuri s-au dus cu cei bătrâni.
Şi-mi închipui vremea când copiii de azi vor fi şi ei bunici. Mi-i închipui înconjuraţi de nepoţi şi nepoate, îngrămădiţi în faţa unui haut-parleur cât un ceasornic şi aud parcă :
- Bric a brac, din X.O., planeta Marte
- Postul de emisiune a transmis un concert de Buiacbuc executat de foci şi cimpanzei.
Urmează planeta Pamântul.

Şi-mi mai închipui o conferinţă susţinută de un profesor doctor la Tubingen, specializat în istoria românilor din epoca de fatză.
A pronunţat cuvântul cozonac.
Toţi se miră, închid aparatul şi fac cerc împrejurul bunicii .
O Lizică întreabă ciripind :
- Bunicutză , ci-i acela codonac ?
Şi bunicutza , ştergându-şi o lacrimă ivită în colţul genei , va începe aşa cum începeau poveştile noastre :

A fost odată...


Păstorel, la cozonaci,
A propus cincizeci de ouă.*
De-aici protestări, chemări
La răspundere.
Dar oare

N-aţi văzut că e eroare?
Era vorba de… jumări.
O gospodină



- Replici -



I
Eroarea, doamna mea, nu-i nouă,
Dar când apuci pe-aşa cărări
Şi faci din cozonac jumări,
Fără de ouă

II
Nu-i, doamnă, nimenea de vină,
Însă nu am ce să vă fac :
Dacă nu ştii ce-i cozonac,
De ce semnezi: o gospodină ?


III
Dar recunosc, de bună samă,
Cum nu-s un gastronom de paie,
O gospodină-n epigrama
Şi-o scriitoare la tigaie
IV
Deci, doamnă, nu cedez un ou
Oricât aţi fi de alarmată
Şi vi se pare lucrul nou:
Reţeta mea-i adevarată.



*150 de ouă:)

10 comentarii:

  1. Imi ploua in gura!Nici nu stiu de care sa-mi aleg!As minca din fiecare cite putin.Cit despre oala cu sarmale, ce sa mai discutam....!

    RăspundețiȘtergere
  2. numa' mâine nu-i poimâine :)
    muieţi îs posmagii?

    RăspundețiȘtergere
  3. Păstorel e încântat, te pupă drag:)))

    RăspundețiȘtergere
  4. Vai, Cella, abia am dezlipit-o pe Missouri de pe pagina ta! :D (ca să mă uit numai eu...)

    RăspundețiȘtergere
  5. :) norocul meu bun este că Snejinkuţul e ocupat cu spălatul geamurilor

    numa ce-a terminat de încurcat perdelele prin bucătărie şi miaună sfîşietor la Tano şi la Capi care fac toate nebuniile posibile prin curte

    votăm încă ce formă o să aibe cozonacii, cred că or să fie piramidali de-a dreptu':)))

    RăspundețiȘtergere
  6. nu m-am încumetat niciodata sa fac cozonac... doar bunica facea si ni-i daruia de Pasti si de Craciun... Oftez uitându-ma la fotografiile tale. Esti grozava!

    RăspundețiȘtergere
  7. ooooooooo
    da' nu-i complicat, totu-i în puterea mâinilor şi-n iubirea SĂRBĂTORILOR:)

    acum frământatul e mult uşurat de 'maşini' iar cuptorul e înlocuit cu altă 'maşină'

    gustul de lespede e doar în amintirea lui a fost odată, alături de bunica:(

    eşti minunată dar eu grozavă nu-s, doar adânc melancolică şi romanţioasă peste poate
    naivă...

    RăspundețiȘtergere
  8. dacă ştiam...
    păstram:)

    te-am 'notat' pentru Crăciun:)

    RăspundețiȘtergere