salvate nici eu nu mai știu cum
mulțumim MAMĂ.. oriunde ești..
TE IUBIM!!!
*
*
**
*
*
*
*
*
*
*
*
Cum vă spuneam
atît de mult iubim CĂRTICICA aceasta
mai bine spus ce a mai rămas din ea, ne leagă amintirea vocii MAMEI cînd ne învăța poezioarele din ea
bucuria de a o împărtăși și de a ne (re)aminti este cea mai prețioasă acum și oricînd altcîndva
și.. mă gîndesc că poate încă un copil o va vedea, o va iubi, o va învăța..
poate nu, poate da.. bucuria rămîne și în inima și în lacrima mea
cu mult drag.. oricui.. cui o vrea
Nu stiu de ce ne tot intoarcem inapoi... ca si eu petrec mai mult pe meleagurile trecutului, Cella, Mona. Ce-o fi cu noi? :)
RăspundețiȘtergereSi mie mi-e tare dor de mama, de casa parinteasca... Si fiecare lucrusor imi trezeste amintiri.
poate că avem nevoie de un echilibru la ce trăim
Ștergereși doar acolo îl găsim
Multumim pentru continuare!Pacat ca nu mai sunt azi asemenea carticele minunate!
RăspundețiȘtergerepentru copilașii de azi sunt minunate acelea pe care le au că nu știu altele
Ștergerenoi.. cu nostalgiile și celebrul șablon al rupturii dintre generații
deși eu nu cred, încă, în așa ceva
M-au podidit lacrimile! Fiecare poza o stiu in detaliu. Eram atat de mica incat nu stiam sa citesc literele, citeam doar pozele si le invatam pe de rost...
RăspundețiȘtergeredeși intenția era să mai și zîmbim se pare că am cam bocit toate.. printre zîmbete nostalgice
Ștergereoricum, fiecare vorbă bună a voastră a fost pentru noi balsam și bucurie